Inceputurile pietei imobiliare in Romania

1990 - 1993. Caracterizata de un amalgam de pareri cu substanta stiintifica redusa care a generat o devalorizare a proprietatilor imobiliare. Este antologica replica : " Doresc sa vand garsoniera de cf.1 , sa mai pun niste bani si sa-mi iau autoturism" sau " Dupa ce vand masina doresc achizitionarea unui apartament de 4 camere". Terenurile erau in paragina, clientii replicau : " Ce sa fac cu atata teren, imi ajung 500 mp pentru gradina, chiar daca pretul este redus (0,5$/mp)".
In aceasta perioada nu se puteau realiza speculatii imobiliare si nu se dadeau credite imobiliare. Putem sa o numim perioada de criza imobiliara ? Stiintific, da ! Practic ,trebuie sa avem in vedere ca piata imobiliara romaneasca era un "pui", abia facuse ochi. Un client efectua cate 20 -30 de vizionari pe toate zonele pana se hotara sa cumpere ceva. Apoi urmau negocierile la sange pe o perioada de 1 - 3 luni , pana cand una dintre parti ceda. Astfel , ca agent aveai lista cu clientii din faza de negocieri si nu dormeai noaptea spargandu-ti creierii cu ce argumente sa mai vii la negocieri. Cand suna telefonul , de cateva ori pe zi, sareai peste birouri pentru a prelua apelul .........dar de multe ori suna intrebarea : "Ceva mai ieftin aveti ? La 1.000 - 2.000 $ ?". Cert este ca pranzul era pranz, nu te deranja nimeni, toti clientii respectau orele de masa si de odihna !!! Preturile la apartamente variau intre 3.000 - 40.000 $ in functie de zona ,numar de camere, confort, amenajari ( rar apartamente cu gresie, faianta, parchet ). Chiriile variau intre 20 - 150 $ ( un apartament de 2 camere in cartier se inchiria in medie cu 50$ ) .